|
midnight_girl97
Membru
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 8
|
|
olly!  ....ma numesc Andreea. Am 14 ani si sunt din jud Bacau, orashul Targu-Ocna. iuby_bill....zici ca povestile noastre nu sunt destul de originale?.....poate ca intr-o anumita masura ai dreptate...
Deci.....povestea asta e destul de originala pentru gustul tau?
Tom sta lejer pe un fotoliu, cu picioarele pe masa, privind dezgustat orarul saptamanii.
Bill si managerul il privesc cu resemnare, asteptand sa comenteze ca deobicei. Si intr-un final izbucneste…..
Tom: Nu mai suport!!! Iar interviuri cu reporteri fara un pic de jena!!! Iar sedinte foto!!! Iar fane disperate care nu stiu cum sa ajunga mai repede in patul meu!!! Si iubitii lor care isi doresc sa mor in chinuri groaznice!!! Cine poate suporta asa ceva?!
Bill: O sa treci peste asta…
Tom: Ba nu!!! O sa innebunesc!!!
Bill: Nu se poate asa ceva, fratioare!
Tom: De ce nu!?
Bill: Pentru ca tu esti deja nebun.
Inainte ca cearta sa se inteteasca managerul intervine.
Managerul: Baieti, se vede ca amandoi sunteti obositi. Inteleg. E omeneste. Poate Tom are dreptate, chiar daca amplifica gravitatea situatiei de vreo 10 ori. Poate ar trebui sa plecati intr-o vacanta inainte de turneu.
Bill: Crezi ca e posibil cu un orar asa incarcat?
Tom: Da-l dracului de orar incarcat!
Managerul: Din fericire, prin modul lui unic de a pune problema, Tom are din nou dreptate. Se poate rezolva.
Bill: In regula. Dar unde sa mergem?
Managerul: Depinde ce vreti voi. Petreceri salbatice sau liniste ?
Tom: Hmmmmm……grea decizie….
Bill: Liniste, normal!
Tom: Ma lasi sa ma gandesc?!
Managerul: Gata, gata! Cred ca ce va trebuie cu adevarat este se scapati putin de viata asta de superstar. Stiti voi….sa nu va mai cunoasca toata lumea, sa nu fiti tratati diferit, sa nu mai fie toata lumea asa interesata de ce se intampla in vietile voastre….
Tom: Cu asta sunt de acord.
Bill: Surprinzator, si eu.
Tom: Si unde gasim un astfel de loc?
Managerul: Nu va faceti griji. Ma ocup eu de tot.
Bill: Multumesc mult!
Tom: Da, si eu! Abia astept sa scap de toate astea!
A doua zi managerul bate la usa gemenilor la 8 dimineata.
Tom: Oricine ai fi, te omor daca mai bati o data!
Bill: Calmeaza-te, Tom!.... Cine e?
Managerul: Deschideti ca am o surpriza pentru voi!
Bill: Vin, vin….
Bill deschide usa. Managerul intra neinvitat si se aseaza pe pat langa picioarele lui Tom si ii trage plapuma.
Managerul: Trezeste-te! Am venit sa te ajut cu instabilitatea ta psihica.
Tom: Sa vezi ce instabil ai sa fii tu cand termin cu tine!
Bill: Hai gata! Deci despre ce surpriza e vorba?
Managerul: Maine dimineata plecati intr-o calatorie ca sa inlocuiti munca intelectuala cu cea fizica. Asta o sa va faca bine.
Tom: Munca fizica zici? Adica sala de forta, piscina, jogging….chestii de astea?
Managerul: Nu. Mai bine. Viata la tara!
Bill & Tom: Poftim!!!!?????
Managerul: Va trimit intr-un loc numit Galean sa stati la cineva in gazda. Acolo nu va cunoaste nimeni.
Bill: Si ce munca fizica sa facem noi acolo?
Managerul: Nu stiu. Ce fac oamenii pe acolo. Treburi de-ale casei.
Tom: Nu am de gand sa particip la prostia asta!
Managerul: Extraordinar! Tom Kaulitz refuza o provocare!
Tom: Inca nu m-ai provocat la nimic.
Managerul: Bine. Te provoc sa mergi in calatoria pe care ti-am pregatit-o, impreuna cu Bill.
Bill: Nu-l asculta, Tom! Ne mai gandim.
Tom: Stii ceva? Mare chestie! Pana la urma cat de greu poate fi? Hai sa mergem!
Bill: Asa crezi tu?
Tom: Oricum nu dureaza decat o saptamana. Si pe deasupra nici un taran nu ne poate obliga sa facem ceva ce nu vrem sa facem.
Bill: Nu stiu ce sa spun. Daca voi ziceti ca e bine…..sunt de acord.
A doua zi, la pranz, gemenii ajung langa semnul indoit si ruginit pe care scria cu litere mari „Galean”.Soseaua deveni din ce in ce mai stricata pana cand asfaltul disparu de tot. Masina se intersecteaza cu o caruta.
Bill: Tom, tu vezi ce vad si eu?
Tom: Nu cred. Duhoarea asta e asa puternica incat mi-a afectat toate organele de simt.
Bill: Cum a indraznit propriul nostru manager sa ne trimita intr-un loc ca asta?
Tom: Probabil vrea sa-l concediem, dar nu are curaj sa ne-o spuna. Nemernicul! Sa vezi ce-i fac cand pun mana pe el!
Bill: Linisteste-te acum. Sa vedem unde stam.
Decorul devenea din ce in ce mai exotic pentru baieti. Pe marginea drumului treceau copii desculti, gaini, vaci pazite de oameni si nicio masina. Amandoi priveau uimire si frica. La un moment dat Tom deschide geamul si cativa tantari uriasi navalesc inauntru.
Bill: Tom! Ce ai facut?!
Tom: Nimic! Doar am deschis geamul!
Bill: Esti un prost! Uite ce patim acum!
Tom: De unde era sa stiu eu ca……AUUUU!!!
Bill: Ce s-a imtamplat?!
Tom: M-a piscat unul din monstri astia preistorici!
Bill: Asa iti trebuie!
Inainte ca Tom si Bill sa se ia la bataie soferul opreste masina.
Soferul: Cred ca am ajuns. Haideti sa vedem.
Gemenii ies din masina. Soarele ardea puternic, iar mirosul devenise si mai puternic.
Soferul: Asta ar trebui sa fie casa.
Bill si Tom raman cu gura cascata.
Tom: Iti bati joc de mine, nu?
Intr-o curte mare inconjurata de un gard de lemn destul de fragil se aflau doua cladiri. Doar una parea locuita. Cealata nu era varuita, avea niste ferestre mici cu geamuri mici si murdare si rame de lemn, iar in loc de scari avea la intrare o rampa din trunchiuri subtiri legate unul langa altul. Soferul ii conduce pe baieti spre o poarta din fier. Era incuiata si sonerie nu avea.
Bill: Nu cred ca e cineva acasa.
Tom (cu ironie): Ce pacat! Va trebui sa ne intoarcem de unde am venit! Sa mergem!
Soferul: Asteptati. Sa intrebam pe cineva.
Bill: Nu cred ca vreau sa vorbesc cu oamenii astia care se uita la noi de parca am fi venit din alta galaxie.
Tom: Pai ei nu au mai vazut niciodata o masina. Probabil cred ca e nava ……..Bill…..e ceva in spatele tau….
Bill se intoarce. Vazand ce era in spatele lui tresare si se da cativa pasi inapoi. Era o vaca mare si patata. Din spatele ei apare un om cu o varga in mana.
Omul: Imi pare rau daca te-o speriet vacuta mea, domnisorule. O fi tras la paru’ matale mari si stufos.
Bill: Aaaa…..da….nu-i nimic.
Omul: Io is Gheorghe. Da’ dumnevastra nu pareti a fi di pi aici.
Soferul: Asa e. Baietii vor sta aici la o gazda saptamana asta. Sunt aproape sigur ca asta e casa pe care o cautam, dar nu stim cum sa intram.
Gheorghe: Pai di ci nu spuniti asa! Va ajut io imediat!
Gheorghe merge langa gard si incepe sa strige cat putea de tare…..
Gheorghe: Nea Ioane!!! Tanti Florita!!! NEA IOANE!!!
Tom nu mai putea de ras. Bill il tot inghiontea ca sa taca, dar si el depunea un mare efort ca sa se abtina.
In sfarsit nea Ion iese la poarta.
Ion: Sa traiesti, ma Gheorghita! Ce cauti pe la poarta mea?
Gheorghe: Oamenii istia zic ca-s oaspetii tai, ma.
Ion arunca o privire cercetatoare asupra gemenilor, apoi asupra masinii.
Ion: Bine-ati venit in umila mea locuinta! Marioooo!!!! Vina fa incoa sa vezi cine o venit!.....Haideti, intrati! Hai si tu ma Gheorghita sa bei o tuica de-aia de caise!
Gheorghe: Sa traiesti, Ioane, iti multumesc!
Tom se intoarce cu spatele pentru a intra pe poarta. Gheorghe nu cunoastea mijloacele moderne de intretinere a parului deci exclama:
Gheorghe: Da’ ce-i in capul tau, flacau?! Parca-s ciocalai de-aia de la porumbul al’ mai tanar…..sau mai degraba canepa arsa….
Tom se intoarce furios.
Tom: Nu sunt ciocalai…..orice ar fii aia……sunt driduri!!!
Gheorghe: Aha….alea sunt un fel de ornamente de-alea cum va puneti voi istia tineri?
Tom: Nu sunt ornamente!!! E par!!!
Gheorghe: Doamne Dumnezeule da’ mari minuni mai sunt pe lumea asta! Da’ ci iti veni sa-ti nenorocesti parul in halul asta, mai baiete?
Tom: Auzi, nu vroiam sa fiu nepoliticos dar ce-ar fi sa te duci……..
Bill: Gata, gata!!! Nu e momentul pentru discutie! (se uita cu subinteles la Tom) Sa mergem in casa.
In casa o gasesc pe Florita mestecand intr-o oala. Incaperile casei erau mici. Bill mai avea 3 cm si atingea tavanul cu capul. Tot ce era facut din material textil in acea casa avea cel putin o bordura de flori sau alte ornamente colorate si atent lucrate. Soba ardea, raspandind o caldura blanda cum nu mai simtisera Bill si Tom. Desi peretii mai erau scorojiti in unele locuri, casa era foarte curata si ordonata.
Florita: Buna ziua, buna ziua! Ce bine ca ati ajuns! Tocmai puneam mancarea pe masa!
Tom: Buna ziua, domnisoara Florita! Ce bine! Am o foame ca as putea manca si un bou la protap!
Bill: Buna ziua! Va multumim mult ca ne primiti.
Florita: Cu placere, dragule. Auzi la el! „Domnisoara Florita”! Pezevenghiule! Nu glumi cu mine ca sunt femeie batrana! (rade cu zgomot)
Tom: Batrana?! Pai matale esti femeie adevarata, doamna Florita! Pai matale crezi ca altele mai tinere sunt in stare sa tina asa o casa si asa un barbat ca nea Ion?.....Iti spun eu ca nu!
Bill: Tom, ajunge cu glumele!
Ion: Lasa, lasa! Ca demult nu a mai fost veselie in casa asta. Hai sa va arat camera voastra ca sa va puteti aseza. Apoi veniti la masa.
Bill: In regula. Multumim.
Ion: Uite. Aici veti sta. E curat, e aerisit, nu sunt tantari si puteti deschide geamul oricand doriti. Baia e cum iesi din camera, la dreapta. As vrea sa va atentionez ca usa asta e cam incapatanata. Inainte sa o inchideti trebuie sa o trageti putin in sus de clanta…..ca nu e prinsa bine in tatani.
Bill: Arata foarte bine. Pai…noi ne lasam bagajele si venim in bucatarie.
Ion: Bine. Va las.
Bill: Deci ce crezi, Tom?
Tom: Pai….de curat e curat. Si oamenii sunt simpatici. Nu cred ca o sa ne chinuie. Daca tot suntem aici, eu zic sa ramanem.
Bill: Bine. Sunt de acord. Dar am o conditie.
Tom: Ce?
Bill: Nu te mai da la tanti Florita! (rade)
Tom: Nu ma dadeam la ea prostule! Eu eram doar sociabil! Doar ai vazut ca si ea a glumit apoi. Tu esti singurul care nu esti in stare sa recunosti o gluma!
Bill: Zau? Dar ce zici cand vroiai sa-l injuri pe Gheorghe ala pentru ca glumise in legatura cu dridurile tale?
Tom: Dar ala nu glumea! Ala chiar era prost!
Bill: Offff….gata. Sunt prea lihnit ca sa ma mai cert cu tine. Hai la masa.
Tom: Da. Ai dreptate.
Totusi Bill nu se putea abtine.
Bill: Auzi……”ciocalai de la porumbu’ al’ mai tanar”…..(rade)
Tom: Ce sa-ti spun (da ochii peste cap)……..”o fi tras vaca la paru’ matale mare si stufos”.
Apoi tac amandoi si merg sa ia masa.
Sfarsitul partii I
Din cauza ca am folosit in unele locuri un limbaj mai popular putetzi sa ma intrebatzi unde nu intelegetzi.
36.8KB
|
|
tare..ultima parte e "horror£
).....tare!!! imi place 
(
